Mâinile îmi erau înghețate, dar mintea lucra ca un ceas elvețian. Am băgat repede telefonul în buzunarul șorțului și am ieșit în hol. Thomas zâmbea cu acel zâmbet „călduros” pe care îl iubeam de trei decenii.
— Elena, draga mea, de ce ești atât de palidă? — m-a întrebat el, scoțându-și paltonul. — Din nou tensiunea? Chiar trebuie să te examinezi la clinica despre care ți-am spus.
În glasul lui nu mai era îngrijorare. Auzeam doar zgomotul metalului. El deja mă îngropase de vie.
— Da, Thomas. Probabil ai dreptate, — m-am forțat să zâmbesc. — O să pregătesc o cină de despărțire înainte de „examinare”.
În timp ce se făcea duș, am sunat de două ori. Prima dată, fratelui meu, care era notariat senior. A doua oară, la o firmă de pază privată. Se pare că Thomas își ipotecase casa, falsificând semnătura mea, și transferase toate banii într-un cont al unei „Clare Weiss” în Luxemburg.
Când ne-am așezat la masă, am pus în fața lui un pahar cu vinul lui preferat și am așezat acel vechi telefon chiar pe farfurie.
Thomas s-a înecat. Fața lui s-a transformat instantaneu într-o mască gri.
— Elena… asta… nu este telefonul meu. L-am găsit pe stradă, voiam să-l dau la poliție…
— Gata, Thomas, — am deschis calm dosarul cu documente pe care fratele meu l-a adus cu cinci minute în urmă. — Îmbarcarea de la ora 22:00 este anulată. La fel ca și biletele pentru Singapore. Și Clara Weiss este deja reținută la frontieră, pentru că am raportat furtul unei sume considerabile din conturile mele personale, la care, se pare, ai reușit să găsești cheia.
A bătut cineva la ușă. Erau poliția și medicii — dar nu cei pe care îi aștepta el.
— Voiai să mă trimiti la spital, Thomas? — m-am ridicat. — Dar expertiza a arătat că tu ai simptomele unei tulburări periculoase și o tendință spre fraudă. „Biletele” tale sunt acum un mandat de arestare.
Când l-au escortat afară, plângea și îmi cerea iertare. Dar eu nu simțeam nimic. M-am întors la mașină, am scos rujul pe care l-am lăsat, și mi-am retușat buzele. „Vârsta” mea tocmai devenise mult mai interesantă. Acum eram singură, dar eram liberă și, cel mai important, — încă eram stăpâna casei mele.