Vise întrerupte
Aleksandra încremenise. Inima îi bătea nebunește, iar mâna lui Piotr, neașteptat de caldă, îi dădea impresia că ar putea striga de bucurie. Și totuși, de ce privirea lui devenise brusc atât de rece? Sunetul telefonului a sfâșiat momentul magic în bucăți. Nu, nu acum! – își spuse. Simțea cum în stomac i se adună un val de neliniște. Ce se întâmplase cu el?
— Îmi pare rău — șopti el, fără să o privească în ochi. O trase după el spre ieșirea din Parcul Łazienki. Aerul nopții era rece, dar Aleksandra, cu inima în flăcări, abia îl simți. Când s-au oprit la semaforul roșu, Piotr încheie apelul.
— E important, trebuie să mă întorc la birou — spuse el, vizibil obosit.
— Tocmai începea ceva frumos — răspunse ea, simțind cum i se taie respirația.
— Da — încuviință el, dar tonul lui era stins. Pentru o clipă, amândoi tăcură. Părea că știau amândoi că acea noapte putea deveni începutul a ceva mai mult. Dar privirea distantă din ochii lui întunecați părea să spună că rămâne inaccesibil.
— Trebuie să plec. De tine depinde dacă vom mai putea repeta asta — spuse el, schimbând brusc subiectul, de parcă ar fi dat un ordin.
Aleksandra avea senzația că orice decizie ar lua, totul se va opri în loc.
— Piotr… — începu ea, dar din colțul străzii apăru Tadeusz, șeful departamentului financiar, ca și cum ar fi fost trimis special să le întrerupă discuția.
— Domnule Kowalczyk, urgență! — strigă el, cu ochii arzând ca niște cărbuni.
Piotr își aruncă haina pe umeri și dispăru fără un cuvânt în întuneric. Aleksandra rămase nemișcată, simțind cum o undă rece de teamă îi cuprinde inima. Și acum? Nu avea nicio idee dacă îl va mai vedea vreodată.
Un sentiment la limită
Câteva zile mai târziu, în timp ce se întorcea de la serviciu, Aleksandra simțea cum gândurile i se învălmășesc în minte. După acea noapte neașteptată cu Piotr, totul îi revenea obsesiv: felul în care rostea cuvintele, parfumul lui discret, privirea aceea care îi răsturnase întreaga lume într-o clipă.
S-a abătut spre cafeneaua unde se întâlnea de obicei cu Agata. Nu avea chef să vorbească cu nimeni. Își amintea că, cu doar câteva săptămâni în urmă, credea că nu va mai găsi niciodată pe cineva cu care să împartă momentele vieții. Și totuși, acel vis fusese atât de aproape. În aer plutea miros greu de cafea proaspăt măcinată și zahăr. Când s-a așezat, înăuntru a intrat un bărbat cunoscut — Marcin, un fost coleg de la universitate.
Aleksandra își forță un zâmbet și începu să vorbească cu el, dar la fiecare cuvânt simțea o neliniște tot mai puternică.
— Viața în locuri ca „Sygnatura Aurora” pare în regulă, dar nu te lăsa atrasă acolo — spuse el, vizibil îngrijorat.
— De ce? — întrebă ea, surprinsă de tonul lui.
— Nu e ceea ce crezi — adăugă el, privind pe fereastră. — Oamenii de acolo sunt nemiloși. Te vor distruge dacă văd că ești slabă.
„Așteptam cu nerăbdare pe cineva care să-mi poată vedea inima, dar totuși eram prinsă în continuare în capcana propriei mele nesiguranțe.”
Iubire în Ediție Premium
În birou apăruseră oameni noi; fețe proaspete într-un mediu mereu tulbure, care trăda incertitudinea lumii carierei. Aleksandra încerca să nu se mai gândească la Piotr, dar umbra lui îi traversa fiecare zi, strecurându-se printre gândurile ei, oricât de mult încerca să o alunge.
Îl privea în contextul noului contract, observând satisfacția pe care o emana, însă în adâncul sufletului simțea ceva mult mai intens, ceva ce îi tulbura întreaga ființă.
Și totuși, nu era sfârșitul. S-au întâlnit din nou la birou, unde au discutat problemele de serviciu, iar Aleksandra a înțeles brusc că nu mai era vorba doar despre muncă. Era ceva mai profund, conversații ascunse despre emoții pe care nu și le mai putea nega.
— Uneori trebuie să acceptăm că suntem nesiguri — a auzit ea din gura lui.
— Dar dacă nimeni nu ne poate accepta? — a răspuns ea, fără să-și poată opri lacrimile.
Piotr s-a sprijinit de birou, privindu-o cu empatie.
— Provocarea este să rămânem cu inima deschisă, Aleksandra — a spus el, fără să-și coboare privirea.
Zilele au trecut, iar ea simțea din ce în ce mai clar că își construiește viața pe temelii mai solide. Același Piotr părea să aibă un plan imposibil de descifrat. Totuși, s-au întors împreună la Łazienki și și-au prins din nou mâinile. Aleksandra simțea în piept o bătaie care începea să capete sens.
Dar fericirea nu durează mult. Evenimentele care aveau să schimbe totul erau deja aproape. Un timp dificil se apropia, unul care putea să le destrame visurile. Aleksandra nu știa ce îi va aduce viitorul, dar simțea pentru prima dată că merită o iubire adevărată.
Și astfel începea o nouă poveste — una care putea distruge tot ce construise până atunci. Piotr era scânteia care putea aprinde totul, dar și provocarea pentru care nu era sigură că este pregătită.