Clara a rămas fixată pe bărbatul din fața ei, a cărui privire părea să dezvăluie un adevăr ocult. Inima îi bătea cu putere, iar sala de nuntă, plină de muzică și râsete, părea să dispară. **Cine era acest om care ar putea să-i pună la îndoială povestea vieții sale?** Când i-au dat părinții adoptivi vestea, Clara a simțit că totul s-a prăbușit în jurul ei. Nu căuta răspunsuri, dar cuvintele lui Joaquín îi dădeau fiori pe șira spinării.
— **Ce știi despre mine?** a reușit să întrebe, cu vocea tremurândă.
Joaquín a ridicat o mână, ca și cum ar fi încercat să o liniștească, dar Clara a simțit un val de panică. **”Nu pleca!”** — cuvintele lui se învârteau în mintea ei, batai de joc ale unei realități pe care nu voia să o confrunte.
— Trebuie să discutăm… undeva mai puțin aglomerat, a spus Joaquín, apoi s-a întors, dar privirea lui a rămas fixată pe ea, ca o minge de tenis zburând între două puncte, nazuint să se oprească.
Clara a ezitat. Se întreba dacă nu cumva ar trebui să-l ignore, să se întoarcă la obligațiile cumpli și stupide ale unui simplu ospătar, doar pentru a-i face pe plac mamei ei adoptive. Dar curiozitatea i-a învins frica. **”Poate e timpul să aflu adevărul.”**
A decis să-l urmeze, lăsând în urmă tavă plină cu aperitive ce i-ar fi adus mustrări de conștiință. Joaquín s-a dus spre o ușă laterala, dintr-o parte a moșiei, unde zgomotul nunții pălea ca un ecou îndepărtat.
Ajunși într-o mică bibliotecă, Joaquín a închis ușa în spate și a tras un răsuflare adâncă. Clara a observat modul în care chipul lui s-a schimbat, părând brusc mai tânăr, mai vibrant.
— **Clara, cred că tu ești fiica unei prietene foarte vechi de-a mea**. O femeie pe care am iubit-o la rândul ei, dar pe care am pierdut-o.
Clara a simțit cum îi zboară ușor mintea. „Cum e posibil?” întrebările își făceau loc prin gândurile ei.
— **Ce vrei să spui?** a întrebat, de parcă nu ar fi fost în stare să pronunțe mai mult.
— **Știu că nu e ușor de digerat, dar urmează-mă**. Joaquin a făcut câțiva pași către o carte masivă care părea înghețată pe un raft.
El a scos cartea și a deschis-o, arătându-i o fotografie veche. Era o femeie tânără cu părul negru și ochi strălucitori. Clara a crezut că-i va exploda inima, deoarece femeia din poză avea un aer familial, o familiaritate dureroasă.
— **Este mama ta, Clara. Te-am căutat atâta timp. Vreau să te ajut**.
Apăsătoarea veste a unei familii pierdute o strângea ca un laț în jurul gâtului. **”Ce vreau eu de la el?”** se întreba. Voia să-i ceră să plece, iar în același timp dorea răspunsuri la întrebările care o necajiseră timp de 27 de ani.
Un zgomot puternic a răsunat din sala unde nunta continuase să își desfășoare festivitățile. Clara s-a întors brusc spre ușă, îngrijorată de ce ar putea urma. Iar Joaquín, observându-i teama, a spus:
— **Nu trebuie să discutăm acum. Vino mai târziu. La miezul nopții ne întâlnim aici. E important, Clara.**
Și cu asta, Joaquín a dispărut înapoi în lumea zgomotoasă a nunții. Clara a rămas în bibliotecă, privindu-se în oglindă, cu ochii umpleți de lacrimi, dar fără a plânge. Shockul începutului a lăsat-o fără cuvinte, fără îndoială.
A ieșit din bibliotecă, dar fiecare pas părea un efort în plus. Și-a dat seama că toată viața ei se schimbase. **Până atunci, Clara era doar Clara Robles, dar acum? Era fiica unei femei pe care nu a cunoscut-o niciodată.**
Cum a reușit Joaquín să afle? Existau așadar legături mai mari decât banii și favorurile în sângele ei? Gândurile își făceau loc într-un labirint de neliniști, permeate de tăcerea furtunoasă din mintea ei.
Atunci, dintr-o dată, a simțit mâna care îi strângea umărul. Cu o mișcare rapidă, s-a întors și și-a dat seama că era Nicolás.
— **Clara, unde ai fost? Toată lumea te caută!**
În fața fratelui ei, Clara a decis că nu va lăsa nimic să o oprească. Dacă Joaquín știa cine era, atunci era timpul ca și ea să afle.
— **Nicolas, trebuie să vorbim serios.** a spus cu un ton hotărât.
Privirile lor s-au întâlnit, iar el părea confuz, dar Clara nu mai avea de gând să-și relativizeze sentimentele. **”Nu sunt doar Clara Robles, o soră de ocazie. Sunt mai mult.”**
Ce va urma la miezul nopții? Clara nu știa, dar era hotărâtă să facă tot posibilul pentru a descoperi identitatea ei reală.
🔥 Citiți de asemenea:
- „Ce s-a întâmplat când soacra a vrut să-mi învețe lecția: Abandonată în ploaie, am declanșat o furtună de necontrolat!”
- Află ce a descoperit o mamă despre „mofturile” fiului ei și cum mama-soacră a transformat mesele într-un coșmar!
- Am ajuns în Chicago să-l surprind pe fiul meu de ziua lui, dar am găsit o realitate devastatoare: dormea în mașină cu gemenii lui! Adevărul dureros care m-a lăsat fără cuvinte!