— Ajunge cu acuzațiile la adresa soției mele că ar fi hoț! Eu i-am dat cardul meu! Tu i-ai strecurat intenționat cerceii tăi în geanta ei ca să o faci să pară vinovată! M-am săturat de…
— Încearcă peștele, Iulie, — o întrerupse cu vocea ei alungită, încărcată de o combinație ciudată de grijă și venin, Galina Sergeevna.
— Este somon sălbatic, nu acea… invenție colorată de supermarket, la promoția „trei la preț de două”. L-am comandat special dintr-un boutique de profil.
Prețurile mușcă, dar sănătatea e mai scumpă. Deși, probabil, stomacul tău s-a obișnuit cu antibioticele și chimicalele, dar pe digestia lui Andrei nu o voi lăsa să o stric.
Galina Sergeevna stătea la capul unei mese masive de stejar, cu spatele drept ca și cum ar fi înghițit o riglă de ofițer.
Degetele ei, împodobite cu inele grele de aur, manevrau cu precizie tacâmul de argint, desprinzând carnea roz a somonului de piele. În lumina candelabrului de cristal, care atârna deasupra mesei ca o sabie a lui Damocles, chipul ei părea sculptat în marmură — rece, neted, machiajul impecabil ascunzând vârsta, dar nu și caracterul.
— Mulțumesc, Galina Sergeevna, este foarte gustos, — răspunse Iulia cu voce calmă. Încerca să nu privească soacra, concentrându-se pe farfurie.
Mușcătura nu-i intra în gât, dar eticheta cerea să mănânce, să zâmbească și să pretindă că nu este stropită cu reproșuri sub masca conversației mondene. — Dar noi cu Andrei totuși încercăm să avem grijă de alimentație.
— Încercarea și putința sunt lucruri diferite, draga mea, — replică imediat soacra, fără să își ridice privirea spre noră. — Săptămâna trecută, Andrei arăta groaznic.
Ten pământiu, cearcăne adânci. Am înțeles imediat: soția economisește pe mâncare ca să pună deoparte pentru… nevoile ei. Apropo, sacoul ăsta de pe tine… Este poliester?
Simt miros de sintetice ieftine chiar și de aici. Andrei e alergic la praf, iar materialele sintetice îl atrag ca un magnet. Înțelegi că îi faci rău cu propria ta haină?
Andrei, care până atunci mesteca în liniște salata, lăsă furculița cu un zgomot puternic pe farfurie. Sunetul metalului lovind porțelanul răsună în încăpere ca o împușcătură.
— Mamă, încetează. Sacoul Iuliei e perfect. Și mănânc normal. Am venit doar să luăm cina, nu să ascult o lecție despre pericolele supermarketurilor și materialelor sintetice.
Galina Sergeevna își întoarse încet capul spre fiul ei. Privirea ei era plină de o compasiune ușor condescendentă, ca a unui psihiatru care urmărește un pacient impulsiv.
— Îți împărtășesc doar experiența, fiule. Într-o zi vei înțelege că calitatea vieții se construiește din detalii. Mâncare ieftină, haine ieftine, gânduri ieftine… toate fac parte din aceeași lanț. Sărăcia nu înseamnă lipsa banilor, ci o stare a sufletului.