Cineva Ne Păzește
Alma tremura, ochii ei mari căutând răspunsuri în privirea lui Daniel. Aerul din spital era rece, dar cuvintele fetiței ardeau ca un foc mocnit: „Am văzut-o azi-noapte”. Întrebările se îngrămădeau, iar un fior îi străbătea spatele lui Daniel. Trebuia să acționeze repede. Plecând de la analiza înregistrărilor, a început să asambleze un puzzle complicat. Cealaltă geamănă, Livia, zăcea fără cunoștință pe pat, iar Alma, cu obrăl̂n̆d de fioros, își mușca buza.
— Daniel, nu avem timp — murmura Alma, cu o voce tremurândă. — Poate e și mai rău. Poate tata o să ne caute.
Ofițerul împinge scrisoarea verde ce conținea informațiile pe care le primise, căutând rapid în minte o soluție. Simțea că o umbră bună, dar amenințătoare, stătea deasupra lor, și timpul se împuțina.
Întrebări și Răspunsuri
— Această femeie, ea *sigur* lucrează cu tata. Nu pot lăsa lucrurile așa, Daniel. Trebuie să aflăm ce se întâmplă cu noi! — Alma strigă, iar în spatele ei, Livia cu greu își revenea din somnul indus de medicamente. Ușile spitalului se deschideau și se închideau, iar zgomotul sirenelor părea să se estompeze în fundal.
— Alma, stai calmă. Uite ce o să facem. Mă voi întoarce la birou și voi cere o anchetă. Promit că nu o să îl las să te atingă — răspunse Daniel, cu o voce plină de determinare, dar și de neliniște.
Fetița se uita la el cu o speranță frântă, dar aș vrea să fie mai puternică, dar era doar un copil.
— Dacă tata ne găsește… — a continuat, înainte să fie întreruptă de un țipăt al Liviei care se trezise.
— Alma! Alma! Mă doare! — se căzni Livia să spună, în timp ce ținea o mână pe burtică. Căutând ajutorul surorii, gura ei era plină de umilință și frică. Oare ce se întâmpla cu adevărat?
Vina și Frica
Daniel își dădu seama că nu mai era timp de pierdut. Vorbind cu voce vorbită, fără a încetini ritmul, porni spre birou.
— Stai aici, să nu te vadă nimeni! — le porunci cu fermitate.
Spre surprinderea sa, pe tabloul de pe birou, există o altă imagine care-i atrăgea atenția. O doamnă cu șapcă neagră zâmbea în fața unui panou care afișa „Sunt tratamente, dar nu așa”.
Pe birou apăruse un mic folder. A deschis-l, iar cuvintele care mai rămâneau în capul lui erau „Miguel” și „soția dispărută”. A început să se întrebe: Ce legătură poate avea *doamna aceea* cu fetele? Era un spectru al trecutului care trăia cu un preț supărător, iar Daniel nu știa ce l-ar folosi.
Întâlniri Ciudate
Pe când se întorcea spre unitatea de urgență, inima îi bătea atât de puternic încât simțea cum a atins peretele. Alma și Livia, în față, discutau cu o asistentă medicală. Femeia părea familiară.
— Ai numele acelei doamne? — întrebă Daniel cu voce gravă, respirând adânc.
Alma dădu din cap cu voință, dar Livia tăcea. Văzând că Livia nu se mai putea aduna așa de repede, Daniel dădu din mână. O roti pe Alma și îi întrebă:
— Unde este?
— A dispărut! — Alarma răspunderii pălește fața lui Daniel.
Mintea lui se mișca greu, dar era necesar să aflăm cine era această doamnă, cine ținea un secret atât de negru. Se îndreptă spre ușile spitalului, pregătit ca un lup în căutarea prăzii.
Atingerea Furtunilor
Când ieșea afară, o ploaie torențială începuse să cadă, dar Daniel își ținea capul sus. Telefonul său vibra constant, iar privindu-l, mesajul de la Laura spunea că obligativitatea de a-i proteja pe copii este mai presus de orice.
„Trebuie să întrebi fiecare persoană din jur”, spunea ea. Se putea simți cum se pregătește furtuna în mintea lui, în timp ce știa că poate în acest oraș mic este cineva care știe mult mai multe decât ceea ce lasă să se înțeleagă.
Intrând din nou în secția de urgență, zări silueta femeii cu șapcă. Când o apucă de umăr, ea se întoarse cu un zâmbet de nepătruns.
— Căutai asta? — întrebă ea, întinzându-i un plic alb, pe care scria „FUGĂ”.
Daniel tremura, dar se simțea ca un om aruncat într-o mare adâncă de necunoscut. Se uita lung la ambița femeii, simțind că fiecare gest al ei ascundea un adevăr teribil. Era convins că era pe punctul de a descoperi un răspuns pe care l-ar fi preferat să nu fi găsit niciodată.
Mai multe întrebări, mai puține răspunsuri. Dar în acea clipă, în spital, a fost un singur gând clar care îl însoțea:
„Nu o să te las să îl atingi pe Livia. Nu o să lăsăm pe nimeni să ne răpească viitorul”.
Un final în suspans! Ce se va întâmpla cu Alma și Livia? Cine este acea femeie și ce adevăruri înfricoșătoare ascunde?